Corpi străini gastrici și intestinali

Ce se întâmplă atunci când animalul de companie înghite un corp străin?

Indiferent de dimensiunea corpului străin, de materialul din care este fabricat trebuie să aduceți animalul de companie de urgența la medic.  Odată deglutit, corpul străin ajunge în stomac. Prezența lui acolo va determina frecvent apariția vomei repetate. Inițial starea generală va fi foarte puțin afectată, însă treptat aceasta se va deteriora.

Corpul străin ingerat, dacă este de dimensiuni mici, va migra din stomac în intestinul subțire unde poate determina apariția unei obstrucții. În această situație semnele clinice se agravează. Animalul devine apatic, refuză deplasarea, apetitul alimentar și cel hidric sunt absente, durerea abdominală este prezentă, crește numărul vomelor (uneori cu conținut fecaloid).

În acest moment cazul devine o URGENȚĂ CHIRURGICALĂ!

Diagnosticul cert de corp străin gastric sau intestinal se stabilește pe baza anamnezei, a semnelor clinice și a examenelor imagistice.

Ce se întâmplă odată ce a fost stabilit diagnosticul de corp străin gastric?

Dacă obiectul ingerat se află încă în stomac, nu are margini tăioase care să lezioneze esofagul  se induce voma medicamentos și pacientul va elimina  materialele ingerate recent (de exemplu material textil, șosete).

Dacă inducerea vomei este  contraindicată, se va efectua, sub anestezie generală o gastroscopie (endoscopie gastrică – chirurgie minim invazivă) pentru îndepărtarea corpului străin.

Atunci când corpul străin nu a putut fi extras prin endoscopie datorită mărimii, texturii, materialului din care este format se recomandă intervenția chirurgicală clasică (gastrotomia).

Gastrotomia reprezintă intervenția chirurgicală prin care se va realiza o incizie la nivelul peretelui gastric, prin care se indepărtează corpul străin. Aceste manopere se realizează de către echipa de chirurgi în  condiții de asepsie și sterilitate astfel încât să se asigure reușita intervenției chirurgicale.

Ce se întâmplă odată ce a fost stabilit diagnosticul de corp străin intestinal?

Corpul străin poate să nu producă leziuni la nivelul peretelui intestinului și pentru extragerea acestuia se va efectua enterotomia  (intervenția chirurgicală prin care se va realiza o incizie la nivelul peretelui intestinal).

Dacă corpul străin a produs leziuni grave ale peretelui intestinal, chirurgul va efectua enterectomia (intervenția chirurgicală prin care se va exciza un segment intestinal afectat) și anastomoză intestinală (se reface continuitatea lumenului intestinal).

După îndepărtarea corpului străin, se suturează toate straturile anatomice incizate, se efectuează lavajul cavității abdominale și se suturează peretele abdominal și pielea.

Ingrijirea pacientului după operație

Postoperator pacientul va rămâne internat sub supraveghere la terapie intensivă. Tratamentul perfuzabil, analgezia și antibioterapia sunt foarte importante pentru evoluția favorabilă a pacientului.

La externare pacientul va purta guler, timp de 14 zile, până la îndepărtarea firelor de sutură și va primi dietă cu hrană lichidă sau moale.

Curiozități!

Câinii și pisicile au comportamente alimentare diferite.

Un câine va înghiți mai frecvent obiecte de dimensiuni mai mari, jucării, pietre, castane, fragmente de material lemnos, oase sau diverse materiale pe care le va găsi interesante la plimbare.

Pisicile preferă să se joace și să lingă materiale textile lungi și subțiri (șiret, ață frecvent inclusiv cu ac de cusut atașat, beteală, panglică). Pe măsură ce înghit zeci de centrimetri sau metri din aceste materiale, acestea sunt avansate în stomac și intestin foarte rapid.

Foarte important: corpul străin textil liniar înghițit rămâne ancorat cu un capăt la baza limbii sau în stomac dar va avansa în intestin unde, mișcările acestuia vor produce plierea intestinului ca un “acordeon” pe corpul străin liniar.

Aduceți de urgență animalul de companie pentru un consult chirurgical dacă există suspiciunea ingerării unui corp străin! 

 

Splenectomia

Ce roluri îndeplinește splina?
Splina este un organ alungit situat înapoia stomacului, cu o consistență similară cu cea a ficatului, care din punct de vedere histologic are două componente: pulpa roșie și pulpa albă).  Deși animalul de companie poate să ducă o viață normală fără splină, aceasta îndeplinește funcții importante în organism.

Pulpa roșie din structura splinei este:

• Rezervor de sânge – când există o hemoragie, splina se contractă eliberând în circulație o cantitate suplimentară de sânge;
• Îndepărtează celulele roșii îmbătrânite sau infectate (parazit intracelular sau virus,  prevenind diseminarea bolii) având un rol de “curățare”.

Pulpa albă din structura splinei este parte componentă a sistemului limfatic, are funcții similare cu cele ale limfocentrilor și  comunică direct cu sistemul vascular.

Când se recomandă îndepărtarea splinei?
Cel mai frecvent splenectomia este realizată în cazul prezenței tumorilor. Datorită particularităților splinei, ca organ vascular, frecvent aceste formațiuni se rup și sunt asociate cu hemoragii  interne  care pun în pericol viața pacientului.

În sindromul de dilatație și torsiune gastrică, rotația stomacului atrage după sine torsiunea splinei. Atunci când există trombi la nivelul vaselor splenice, detorsionarea nu este posibilă, punând în pericol viața pacientului, splenectomia fiind singura soluție compatibilă cu supraviețuirea pacientului.

Diversele traumatisme fie contondente fie penetrante pot conduce la ruperea splinei, asociată cu o hemoragie internă și splenectomia este indicația majoră pentru salvarea pacientului.

Cum se stabilește diagnosticul în tumorile splinei?
Tumorile splenice,  dacă sunt de dimensiuni mari pot fi depistate la examenul clinic prin palparea abdomenului. Diagnosticul cert se stabilește prin examene imagistice: radiografia abdominală și ecografia abdominală.

În unele cazuri este indicat examenul computer tomograf pentru evidențierea prezenței metastazelor și în alte organe (ficat).

Prezența sângelui liber în cavitatea abdominală secundar rupturii splenice sau a formațiunii tumorale splenice se diagnostică printr-o puncție abdominală (abdominocenteză).

De ce sunt mai periculoase formațiunile tumorale splenice?
Cel mai frecvent formațunile tumorale splenice sunt asociate cu pulpa roșie și au un diagnostic final de hemangiom sau hemangiosarcom. Aceste formațiuni cresc rapid în dimensiuni, lucru ce va determina ruperea splinei si apariția hemoragiei abdominale de diverse grade (hemoabdomen). Dacă ruptura splinei se produce brusc, secundar unui accident traumatic chiar și minor hemoragia poate fi fatală până la prezentarea la medic.

Toate aceste considerente duc la recomandarea de splenectomie când se  diagnostică formațiuni tumorale splenice indiferent de aspectul, dimensiunea sau localizarea sa.

Ce este splenectomia?
Splenectomia este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează splina. Sub anestezie generală, se realizează o incizie largă la nivelul abdomenului care  permite evidențierea splinei care prezintă formațiunea tumorală. Splina se îndepărtează după ligaturarea legăturilor vasculare cu celelalte organe (stomac, pancreas, epiplon).  Obținerea unei bune hemostaze este dezideratul acestei intervenții chirurgicale.

Asocierea frecventă cu hemoabdomenul în cazul tumorilor splenice este indicată transfuzia de sânge care poate fi administrată pre / intra sau postoperator în funcție de valoarea hematocritului (procentul de celule roșii din sânge) care este monitorizat pe parcursul acestei operații.

Este indicată trimiterea splinei la laborator în  vederea stabilirii diagnosticului histopatologic, care va oferi informații legate de prognostic, potențialul metastazant și necesitatea unor terapii oncologice ulterioare.

Postoperator pacientul va rămâne internat la terapie intensivă pentru câteva zile.

La externare pacientul va primi suplimente  (cu fier, vitamina B12), analgezice (medicație pentru durere) și purta guler Elisabethan până la îndepăratrea firelor de sutură de la nivelul plăgii abominale la 14 zile postoperator.

Foarte important!

După splenectomie, câinii de talie mare sunt predispuși să dezvolte sindromul de dilatație-torsiune gastrică.

Este recomandat la câinii de talie mare efectuarea simultană, în aceeași intervenției chirurgicală a gastropexiei (ancorarea stomacului la peretele abdominal) ca măsură preventivă pentru o potențială torsiune gastrică.