Cherato-conjunctivita sicca

Despre cherato-conjunctivita sicca îmi place să spun că este „boala cu o mie de fețe!” din cauza aspectelor clinice de o diversitate extraordinară. Este foarte frecvent confundată cu blefaro-conjunctivita alergică, conjunctivita bacteriană, conjunctivita virală, cheratita anterioară, ulcerul cornean vascularizat sau cheratita pigmentară. Afecțiunea este foarte frecventă la câine și pisică, evoluează la orice rasă, la orice vârstă și sunt afectate ambele sexe. Există rase de câini cu predispoziție genetică: Bulldog Englex, Pug, Beagle, Samoyed, Shih Tzu, Cocker, West Highland White Terrier, Yorkshire Terrier, Shar Pei, Bulldog francez, Cane Corso sau Masrino Napoletano. La pisici, herpesviroza felină evoluează cu cherato-conjunctivita sicca.

Cherato-conjunctivita sicca are cauze diverse și se clasifică astfel:

• Senilă;
• Neurogenă;
• Simptom în boli infecțioase (Maladia Carré);
• Simptom în disendocrinii (diabet zaharat, Sindrom Cushing, hipotiroidism);
• Simptom în afecțiuni dermatologice (la câini atopici);
• Secundară terapiei cu antiiflamatoare nesteroidiene sau sulfasalazină;
• Secundară traumatismelor supraorbitare;
• Secundară luxației de glob ocular;
• Secundară ablației glandei anexe a pleoapei a treia.

Din punct de vedere clinic pacientul prezintă secreție conjunctivală abundentă, hiperemia conjunctivitei și afectarea corneană (opacizare, neovascularizare și pigmentație). Frecvent această afecțiune se complică cu ulcere corneene secundare.

Tratamentul în cherato-conjunctivita sicca este: medicamentos (în funcție de etilogie, de rasă și de vârsta pacientului) sau chirurgical (este indicat în cazurile refractare la terapia locală).

Tratamentul chirurgical în ochiul uscat este reprezentat de: implantul subconjunctival cu ciclosporină care asigură eliberarea lentă a medicației la nivelul globului ocular, pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 24 luni; transplantul de mucoasă bucală la nivelul conjunctivitei bulbare care,  fără a avea o explicație fizio-patologică, determină creșterea producției de lacrimi și transpoziția canalului glandei parotide la nivelul fundului de sac conjunctival inferior (trebuie precedată de asanarea infecțiilor dentare și detartajul cu ultrasunete).